eStire.ro

Articol actualizat la: 03 December 2018, 19:40

INTERVIU Johan Kobborg, coregraf: „Alina Cojocaru ştie că nu o voi scăpa din braţe“

INTERVIU Johan Kobborg, coregraf: „Alina Cojocaru ştie că nu o voi scăpa din braţe“
 

Cunoscuta balerină Alina Cojocaru va dansa sâmbătă, de la 19.00, la Opera Naţională Bucureşti, în spectacolul „La Sylphide“, a cărei coregrafie este semnată de partenerul de scenă şi de viaţă al artistei, danezul Johan Kobborg.

Dansatorul şi coregraful de balet Johan Kobborg (41 de ani), partenerul de scenă şi iubitul celebrei balerine Alina Cojocaru (32 de ani), este în România de mai bine de o lună. Repetă la Opera Naţională Bucureşti (ONB), împreună cu echipa românească, mai bine de zece ore pe zi pentru spectacolul „La Sylphide“, care va avea premiera sâmbătă la ONB. Cu o fire analitică, artistul, de origine daneză, a răspuns amplu întrebărilor noastre, cu disciplina şi profesionalismul tipice unei cariere de mai bine de 25 de ani în balet. Kobborg a cunoscut-o pe Alina Cojocaru în 2001, când au dansat împreună în „Romeo şi Julieta“. Au dansat împreună timp de 13 ani la Covent Garden.Cei doi formează un cuplu şi în afara scenei.
 
„Adevărul“: Aţi plecat anul acesta de la Covent Garden, împreună cu Alina Cojocaru, după 13 ani de activitate. Care a fost motivul real pentru care aţi luat această decizie? 
Johan Kobborg: Să petreci 13 ani în aceeaşi instituţie este foarte mult. Şi nu ar fi aşa dacă lucrurile ar evolua, însă în toată această perioadă am făcut exact acelaşi lucru. În loc să rămâi acolo şi să mori încet, încet, mai bine fă ceva. Puteam continua acolo încă cel puţin cinci ani, dar nu mai aveam pasiune pentru lucru. Or, baletul nu este un job, este pasiune. La Royal Ballet simţeam că nu pot merge mai departe, ci doar să menţin un nivel pe care l-am dobândit deja. 
 
Alina Cojocaru vă este parteneră pe scenă şi în viaţa reală. Cum s-a reflectat această legătură în cariera amândurora? 
Dacă nu am lua în seamă ce se întâmplă dincolo de scenă, parteneriatul nostru profesional nu ar fi avut de suferit. Ca artişti, deşi venim din contexte stilistice total diferite, ne înţelegem în totalitate unul pe celălalt. Amândurora ne place să surprindem publicul, să trăim pe scenă, avem întocmai acelaşi scop atunci când urcăm pe scenă. Apoi mai este vorba de încredere. Alina este relaxată atunci când dansează cu mine fiindcă ştie că nu o să o scap din braţe şi că o să mă străduiesc ca ea să arate cel mai bine posibil. Apoi, nu mai este nevoie să ne preocupăm de tehnică, am trecut de acea fază, ne putem concentra pe alte lucruri, adică să spunem poveşti. Pentru mine, este o mare onoare să lucrez cu ea. 
Nu mai este nevoie să ne preocupăm de tehnică, ne putem concentra să spunem poveşti. Pentru mine, este o mare onoare să lucrez cu Alina Cojocaru. 
Johan Kobborg, coregraf
Veniţi pentru prima dată în România în calitate de coregraf, nu de dansator. Cum vedeţi echipa din această noua perspectivă ?
Este pentru prima dată când am ocazia să cunosc cu adevărat dansatorii de la Opera Naţională. Este o experienţă foarte pozitivă pentru mine, din care am avut multe de învăţat. Ca dansator, te raportezi numai la tine însuţi, pe când în calitate de coregraf este vorba de spaţiu, de echipă, de tot. Sunt două lucruri diferite: a fi dansator şi a fi coregraf. Dansatorii români îţi oferă feedback. Nu doar eu îi învăţ pe ei, şi ei mă învaţă pe mine. 
 
 
Ce este mai solicitant: să fii dansator sau coregraf? 
Pe termen lung, cred că activitatea de coregraf este mai grea, pentru că trebuie să transmiţi energie dansatorilor în permanenţă, iar acest lucru te stoarce de puteri. Chiar dacă sunt obosit sau am o stare proastă, trebuie să mă redresez în faţa echipei mele. Ca dansator, vii, munceşti mult pentru câteva ore, apoi pleci acasă, pe când în calitate de coregraf trebuie să te gândeşti la costume, la decor, la ce predai mâine. Este o activitate neîntreruptă. 
 
Dansaţi din 1988. Cum se comportă corpul unui dansator după 25 de ani de activitate? 
Din punct de vedere fizic, baletul este la fel de solicitant ca orice alt sport. În schimb, nu este vorba numai de performanţe fizice. Un balerin îşi foloseşte corpul pentru a spune o poveste, iar acest potenţial artistic îl atinge abia după 30 de ani. Sunt şi excepţii, cum e cazul Alinei Cojocaru, care stăpânea tehnica încă de la 18 ani. Cred că e nevoie să fii realist. Nu vreau să ajung vreodată în situaţia în care să mi se spună „E timpul să te retragi“. Sunt spectacole grele din punct de vedere fizic, precum „Mayerling“, şi altele dificile privind tehnica, aşa cum sunt „Don Quijote“ sau „Corsarul“. 
Publicul din Rusia urcă artistul pe un piedestal, în vreme ce ţările occidentale atribuie succesul întregii echipe de balet. Mă simt foarte iubit în Rusia.  
Johan Kobborg, coregraf
Ce planuri aveţi în continuare? 
Voi avea spectacole în America şi în Australia, deopotrivă pentru a dansa şi a regiza. Apoi voi dansa în „Romeo şi Julieta“, în Rusia. Aceasta va fi cea mai mare provocare a vieţii mele. Rusia este ca o a doua casă pentru mine, pentru că mare parte din carieră am trăit-o acolo. Publicul din Rusia urcă artistul pe un piedestal, în vreme ce ţările occidentale atribuie succesul întregii echipe de balet. Mă simt foarte iubit în Rusia.  
 
Baletul „La Sylphide“ se termină tragic
 
Aţi debutat ca prim-balerin în „La Sylphide“, în anul 1994. Aveţi o legătură specială cu acest spectacol? 
Este cea mai importantă lucrare de balet daneză şi este visul oricărui dansator să facă rolul principal. Eu am atins acel vis în 1994 şi apoi mi-am dat seama că visul poate să arate diferit. Acum nu mă mai gândesc doar la rol, ci la ce pot face cu acel rol, cum şi-l vor aminti generaţiile viitoare. Contează ceea ce le rămâne oamenilor în minte şi sentimentele pe care o astfel de reprezentaţie le trezeşte. 
 
Ce aduce nou spectacolul „La Sylphide“ de sâmbătă? 
Vorbim despre un balet antic, tradiţional, iar treaba mea a fost să mă asigur că nu arată învechit şi prăfuit şi, să se vadă că a fost pus în scenă cu o lună în urmă. Vechi, dar în acelaşi timp actual. E important pentru mine să reflecte viaţa aşa cum este astăzi, deşi povestea a fost gândită în alte vremuri. Este un spectacol despre emoţii, vise, pasiuni, iubire, răzbunare, căutarea binelui. Uneori ajungem în situaţii de viaţă pe care nu le-am cerut. Chiar şi într-un mediu perfect poţi fi plictisit, nu te poţi inspira. Îmi doresc să ajung în locuri care poate că nu sunt de vis pentru alţii, dar pentru mine e un ţel de atins. Baletul „La Sylphide“ se termină tragic. 
 
 
O stea a baletului 
 
Alina Cojocaru este una dintre cele mai apreciate balerine la nivel internaţional. S-a născut la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Lausanne. A dansat vreme de 13 ani împreună cu Johan Kobborg în cadrul Royal Ballet House din Londra (Covent Garden). Din iunie 2013, cei doi artişti au părăsit instituţia – Alina face parte acum din echipa English Natio nal Ballet, iar Kobborg este coregraf independent. 
 
Sursa: Adevarul