eStire.ro

Articol actualizat la: 24 November 2018, 20:04

VIDEO Mircea Diaconu: „Fiecare carte a mea corespunde unui concediu medical“

VIDEO Mircea Diaconu: „Fiecare carte a mea corespunde unui concediu medical“
 

Actorul Mircea Diaconu şi-a lansat duminică, la standul Editurii Polirom, volumul „La noi, când vine iarna“, unde au vorbit criticul literar Biana Burţa-Cernat şi jurnalistul cultural Ovidiu Şimonca, redactor-şef adjunct la „Observatorul cultural“.

Biana Burţa-Cernat a amintit că Mircea Diaconu nu este un prozator debutant, el publicând primul volum în 1977, cu titlul „Şugubina“. De asemenea, mai-noul „La noi, când vine iarna“ a fost pentru prima dată publicat în 1980, la Editura Ion Creangă, fiind categorisit ca literatură pentru copii. „«La noi, când vine iarna» este un roman pe care ar trebui să îl citească cu mare atenţie mai ales oamenii mari. Da, este o carte despre copilărie, despre inocenţă, despre un paradis recuperat, despre pierderea iluziilor copilăriei, totodată. Este şi o carte cu substrat politic. A apărut în anul 1980, o perioadă în care mai mult scriitori predindeau că scriu literatură curajoasă, dar o ţineau în sertar, pentru ca literatura cu adevărat curajoasă să fie scrisă abia cu 20 de ani mai târziu. Acest roman despre copilărie are prinsă în fundal o perioadă foarte problematică – anii 50, anii închisorilor politice, ani de spaimă, în care despre anumite lucruri se vorbea în şoaptă. Mă gândesc că a apărut la categoria literaturii pentru copii tocmai pentru a abate atenţia de la potenţialul său subsersiv“ a explicat Burţa-Cernat. 
 
„Acest roman pare a fi scris ieri, este un roman despre un copil care zice că „eu îmi pierd mereu ideile şi fratele meu zice că sunt aiurit, sunt şi neserioş, şi neatent, şi uituc, şi cu capul în nori, şi fricos, şi obraznic, şi-mi rod unghiile, şi bolnăvicios, şi lasă-mă să te las“. Acest copil povesteşte un crâmpei din viaţa sa şi o să vedeţi cât de mult emoţionează. Vă las să descoperiţi ce relaţie există între eroul principal şi Aluniţa Cristescu. Foarte rar în literatura română s-a brodat o relaţie atât de frumoasă între doi adolescenţi“, a apreciat Ovidiu Şimonca. 
 
Mircea Diaconu şi-a exprimat regretul de a nu fi fost mai degrabă prozator înainte de a fi actor. „Ştiţi cum e – actorii cântă, actorii dansează. Greu de presupus că un actor poate să scrie. E posibil ca un pseudonim să mă fi făcut să am în spate mai multe cărţi. Dacă aş putea să dau timpul înapoi şi să rectific ceva în viaţa mea, mi-ar fi plăcut să fiu scriitor. Mi-am dat seama de asta târziu, când deja eram actor consacrat. Aveam vreo 27-28 de ani când am simţit nevoia să scriu.“
Când am aflat că după hepatită ai concediu neîntrerupt şase luni şi nici nu te doare nimic, trebuie doar să bei ceai şi să nu faci efort, am fost cel mai fericit. M-am dus la ţară, unde aveam o maşină de scris veche din timpul războiului şi toată ziua scriam în fundul grădinii.
Mircea Diaconu
„Fiecare carte corespunde unui concediu medical. Aceasta a fost cea mai generoasă, pentru că a fost hepatită. Când am aflat că după hepatită ai concediu neîntrerupt şase luni şi nici nu te doare nimic, trebuie doar să bei ceai şi să nu faci efort, am fost cel mai fericit. M-am dus la ţară, unde aveam o maşină de scris veche din timpul războiului şi toată ziua scriam în fundul grădinii.“
 
„Cartea asta e scrisă dintr-o singură răsuflare. E ca o singură frază. După ce am scris cartea m-am căsătorit, am terminat-o în timp ce eram căsătorit. Atunci s-a întâmplat prima ceartă în familie. Soţia mea, Diana Lupescu, m-a certat deoarece copilul murea. În prima variantă aşa se întâmpla. Ne-am certat şi până la urmă copilul n-a mai murit. Gândul meu a fost ca această carte să fie prima, după care să urmeze vârstele de adolescenţă şi maturitate ale aceluiaşi personaj“, a încheiat actorul Mircea Diaconu. 
Sursa: Adevarul