eStire.ro

Articol actualizat la: 15 May 2018, 21:07

Scriitorul portughez António Lobo Antunes, premiat în deschiderea Festivalului Internaţional de Poezie de la Bucureşti

Scriitorul portughez António Lobo Antunes, premiat în deschiderea Festivalului Internaţional de Poezie de la Bucureşti

Cel mai important festival al poeziei din România, ajuns la a IX-a ediţie şi organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi-a deschis porţile la Biblioteca Centrală Universitară « Carol I » din Capitală.  Festivalul Internaţional de Poezie (FIPB) se desfăşoară în perioada 14 – 20 mai 2018, în peste 12 spaţii culturale din Bucuresti unde vor fi gazduiti peste 150 de poeţi din 30 de ţări.

 De câteva ori propus pentru premiul Nobel, cel mai mare scriitor portughez şi unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri de talie mondială, António Lobo Antunes, a fost prezent la deschidere în calitate de invitat de onoare.

Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu (foto), a apreciat că, şi de această dată, festivalul a găsit calea pentru ca o manifestare culturală de elită să nu devină una elitistă, deoarece poezia iese din biblioteci şi instituţii rigide şi înviorează spaţiile cu simţire autentică. „În lumea noastră, de sateliţi şi reţele virtuale, avem nevoie de poeţi mai mult ca oricând. Pentru că doar ei vor putea primeni cuvintele, ajutându-ne să regăsim magia şi misterul vieţii. În cadrul acestui festival sunt puse în valoare şi casele memoriale şi liceele capitalei. Vă mulţumesc pentru că, în prag de Centenar al unităţii naţionale, clădirile şi străzile capitalei noastre vor răsuna de versuri, rostite nu doar în română, ci în multe limbi. Aşa vom celebra cum se cuvine bucuria de a fi cu toţii împreună. Şi acum este timpul ca ministrul să tacă, pentru că au sosit poeţii”, a spus George Ivaşcu.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii, si Liliana Turoiu, presedintele ICR

Preşedintele Institutului Cultural Român, Liliana Ţuroiu, a înmânat scriitorului portughez António Lobo Antunes, Distincţia de Onoare, ca semn de apreciere pentru creaţiile sale dar şi pentru simpatia pe care acesta o poartă culturii române , pe care o consideră foarte apropiată de cea portugheză. „Ne aflăm în anul Centenarului, în care celebrăm întregirea teritorială a României. Dacă o patrie înseamnă un spaţiu, o cultură e indisolubil ataşată de o limbă. Iar vitalitatea unei limbi este legată prin fire văzute şi nevăzute de poezia care se scrie în ea… Traducerea poeziei este, trebuie s-o recunoaştem, o sarcină care poate părea, nu de puţine ori, imposibilă. Dar îmi vine în minte, acum, un celebru slogan apărut în urmă cu o jumătate de secol, în altă lună mai, pe un zid din Paris – „Fiţi realişti, cereţi imposibilul.” Cel puţin în ce priveşte traducerile de poezie, cred că acest imperativ e cât se poate de pertinent. Vă asigur, aşadar, că şi în această privinţă suntem şi vom rămâne o instituţie realistă, pe agenda căreia poezia îşi are un loc binemeritat”, a declarat Liliana Ţuroiu.

Directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, Ioan Cristescu, a accentuat că festivalul aduce o perspectivă de ansamblu asupra poeziei contemporane din întreaga lume şi că publicul se poate bucura de diferitele forme de expresie poetică. „Festivalul Internaţional de Poezie şi-a propus să stea timp de o săptămână sub semnul unităţii, deoarece unitatea este cuvântul în care credem. Ne dorim ca în anul Centenar acestui cuvânt să i se dea dimensiunea cuvenită în societate”, a mai afirmat Ioan Cristescu. Directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române a oferit o plachetă scriitorului António Lobo Antunes, în semn de omagiu din partea instituţiei pe care o conduce.

Scriitorul Dinu Flămând l-a acompaniat pe scenă pe prietenul şi „maestrul” său António Lobo Antunes, spunând că acesta i-a schimbat viaţa ajutându-l să iasă dintr-o Românie comunistă şi arătându-i lumea liberă a condeiului.

„Era primul scriitor pe care îl vedeam muncind la el acasă, de dimineaţă până seara. Scria pe bucăţi mici de hârtie, pe care le rescria a doua zi pentru că ştia că nevoia de literatură a lumii trebuie luată în serios, ca pe o profesie pe care să o aperi din principiu. Antunes a căutat toată viaţa esenţialul, de aceea nu a scris niciodată literatură de consumaţie”, a apreciat Dinu Flămând.

Eugen Simion si Dinu Flamand

Un moment emoţionant a trăit şi invitatul de onoare, António Lobo Antunes, care a mărturisit că, de fiecare dată se întoarce în România cu sentimentul unei „frăţii” mai ales, că a cunoscut ţara noastră în anii comunismului, dar şi în calitate de „creator de lumi literare”. „Cred că Dumnezeu există! Dacă Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa, atunci dovada este că l-a creat pe Brâncuşi!”, a spus António Lobo Antunes,  care a subliniat că «les extrêmes me touchent» (extremele mă emoţionează) şi că a învăţat de la tatăl său că cea mai frumoasă meserie este aceea a creaţiei.

„La ce serveşte arta? Arta dă demnitate omului. Cred că literatura ne ajută să combatem tristeţea, deoarece dă intensitate şi bucurie vieţii. Pentru mine, fiecare carte este un miracol. Nu am făcut nimic altceva în viaţa mea decât să scriu şi atunci când nu scriu mă simt vinovat. Este ca şi cum aş trăda darul ce mi-a fost dat. Noi eram şase fraţi şi tata, medic neurolog, ne obliga să citim. În fiecare seară, tata ne citea cu voce tare o carte în portugheză, franceză sau spaniolă, germană, italiană sau engleză. Când s-a apropiat de sfârşit, fratele meu Miguel l-a întrebat pe tata: „Ce aţi dori să lăsaţi copiilor dumneavoastră?”, iar Tata a răspuns „L’amour des belles choses.” („Iubirea pentru lucrurile frumoase”). Trebuie să rămâi umil, încercând ca viitoarele cărţi să le depăşească pe cele precedente. Anii mei de scris reprezintă o călătorie minunată, care m-a schimbat enorm”, a mărturisit António Lobo Antunes.

António Lobo Antunes(foto) a scris peste 30 de romane şi schiţe, traduse în numeroase limbi printre care si in limba română. Experienţa războiului, cu traumatismele lui individuale şi naţionale, a constituit tematica primei sale trilogii , care l-a impus repede pe plan naţional şi internaţional, prin romanele: Memorie de elefant, La Dracul în praznic (varianta românească: Sărutul lui Iuda) şi Cunoaşterea Infernului. Numeroase universităţi de prestigiu i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, cel mai recent fiind cel decernat de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, în octombrie 2014. În 2003 a fost cel de-al doilea laureat al Premiului Internaţional „Ovidius”, precedându-i pe Mario Vargas Llosa şi pe Orhan Pamuk în această distincţie.

În sală au fost prezenţi Excelenţa Să Domnul Ambasador al Portugaliei, Fernando Teles Fazendeiro, dl ministru al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu, Doamna Preşedinte a Institutului Cultural Român, Liliana, Turoiu, scriitorul portughez, invitat de onoare al festivalului, dl. Antonio Lobo Antunes, scriitorii Matei Vişniec şi Dinu Flămând, academicienii Eugen Simion, Maria Simionescu, Răzvan Theodorescu, Mircea Martin, Mircia Dumitrescu, Denisa Comănescu director Humanitas, directorul general Biblioteca Centrală Universitară Carol I, Mireille Rădoi, viceprimarul capitalei Tomniţa Florescu şi alţi invitaţi, care s-au bucurat de o seară bucureşteană convertită la poezie.

Sursa: Adevarul