eStire.ro

Articol actualizat la: 25 October 2018, 13:48

De ce este nevoie de un şef al Direcţiei Patrimoniu Cultural?

De ce este nevoie de un şef al Direcţiei Patrimoniu Cultural?

Revocat din funcţia de director al Direcţiei Patrimoniu Cultural din Ministerul Culturii de ministrul Daniel Barbu, Mircea Angelescu nu renunţă aşa uşor şi, în pofida scandalurilor mediatice apărute în ultima perioadă despre el, se vrea din nou la şefia Direcţiei.

După ce o perioadă a circulat zvonul că s-a înscris la concursul ce urma să fie organizat pentru funcţia vacantă de ANFP, se pare că astăzi domnia sa îşi desfăşoară aceeaşi activitate la minister activitatea fără a mai ocupa o funcţie.

În privinţa concursului care ar fi trebuit să aibă loc la începutul verii, acesta s-a amânat până a fost dat cu totul uitării. Probabil din cauza presiunilor mediatice participarea domnului Angelescu nu a fost posibilă aşa cum se dorea.

În contextul în care patrimoniul din România se deteliorează tot mai mult de la o zi la alta, lipsa unor autorităţi direct responsabile chiar la centru, care să ia decizii şi să îşi asume responsabilitatea pentru eşecurile şi neajunsurile ce apar în acest context, crează mai mult impresia că nimănui nu-i pasă de istorie, cultură şi moştenirea arhitecturală. Deşi sunt şi multe alte motive pe care le-am putea invoca, măcar pentru a cele câteva invocate mai sus, această Direcţie importantă a Ministerului ar avea nevoie de un şef competent. În prezent Direcţia este condusă formal de domnul subsecretar de stat Radu Boroianu, pe care presa în mai multe rânduri l-au prezentat ca pe un protector al fostului director.

Prea multe semne de întrebare pentru cineva care doreşte o funcţie publică

Trecând în revistă câteva lucruri prezentate de presă de-a lugul vremii vedem că în 2005, Mircea Angelescu ocupa funcţia de director grad I în Ministerul Culturii, postură din care a fost demis de Mona Muscă. La acel moment, a fost acuzat de plagiat, prin însuşirea lucrării „Standards and Guidance", editată în 1994 de The Institute of Field Archaeologists, din Marea Britanie, şi revizuită în 2001, lucrare redactată de mai mulţi membri ai asociaţiei conduse de Peter Hint. S-a considerat că acuzaţia de plagiat a fost motivul retrogradării sale profesionale.

În 2007, însă, Angelescu a fost directorul Direcţiei Generale Patrimoniu Cultural, funcţie pe care a ocupat-o timp de doi ani. Tot în acel an, a fost acuzat de o modalitate bizară de a recupera „Aurul Dacilor" - 15 brăţări dacice pe care statul român le-a redobândit în schimbul unei considerabile sume de bani. În 2010, Angelescu a ocupat funcţia de secretar al Comisiei Naţionale de Arheologie.

Presa a scris că mai mulţi colegi de-ai lui Mircea Angelescu l-au acuzat pe acesta de implicare în afaceri dubioase, cum ar fi scoaterea din siturile arheologice a unor artefacte de preţ şi vânzarea lor pe piaţa neagră. Angelescu nu a fost însă incuplat în niciun dosar penal. Nici măcar acuzaţiile recente de corupţie lansate la adresa sa de primarul Constanţei, Radu Mazăre, nu au dus măcar la nişte verificări din partea organelor de urmărire penală.

O.N.G.-urile l-au acuzat şi îl acuză în numeroase cazuri de distrugere voluntară a patrimoniului. „Este mai puternic decât toţi miniştrii Culturii” delara la un moment dat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul. Acesta a afirmat  în mai multe rânduri că Mircea Angelescu a avizat în ultimii ani o serie de proiecte imobiliare ce au distrus monumente istorice foarte importante din Bucureşti. „Dezastrul monumentelor istorice i se datorează în bună măsură lui Angelescu. Un stat mafiot este un stat în care reţelele subterane sunt mai puternice decât puterea oficială. În cazul de faţă, Mircea Angelescu este mai puternic decât toţi miniştrii Culturii”, a declarat Nicuşor Dan. Pentru a-şi susţine afirmaţia, Dan a dat câteva exemple elocvente. „În cazul parcării subterane de la Piaţa Universităţii, Angelescu a semnat acordul nr.720/12.04.2011, pentru demolarea Aşezămintelor Sf. Sava, care aveau statut de monument istoric. Prin urmare, instituţia care avea rolul să protejeze patrimoniul cultural a anulat cu bună ştiinţă urmele primei noastre universităţi, datorată domnitorului Constantin Brâncoveanu”, sus ţine Nicuşor Dan. Despre distrugerea acestui ultim monument, Monica Mărgineanu Cârstoiu, preşedinta Asociaţiei Arhitectură. Restaurare. Arheologie, declara şi dânsa: „Distrugând vestigiile Academiei Domneşti, distrugătorii au comis o ilegalitate. Legea monumentelor istorice a fost încălcată: desfiinţarea unui monument istoric nu poate fi făcută în absenţa radierii monumentului respectiv din Lista Monumentelor Istorice”. La vremea respectivă presa l-a căutat pe Angelescu, dar nu s-a obţinut niciun răspus.

Bugete mari şi multe lucruri cusute cu aţă albă

Se spune că nu iese fum fără foc. Oare atât de multe acuzaţii să fie nefondate şi conincidenţe nefericite? Pe orice angajat al Ministerului Culturii şi pe orice arheolog din ţară ai întreba îţi va spune că arheologia, acest nivel, este apanajul, aproape exclusiv, al lui Mircea Angelescu, fiind considerat de mulţi un specialist de necontestat. Cum aşa? Ceea ce nu se spune (cel puţin public) este că domnia sa, prin experienţa îndelungată pe care o are în instituţie şi ajutorul dat cui are nevoie şi atunci când are nevoie, ştie cel mai bine modul în care se poate „aluneca“ printre procedurile şi normativele legale, care pot deveni astfel flexibile, după interesele de moment ale unora (inclusiv primari, miniştri, senatori, etc.). De aceea, nimeni nu îşi mai pune întrebarea de ce, pentru a obţine o autorizaţie de cercetare pe arheologie sau pentru a afla orice date despre acestea, trebuie să te adresezi Florelei Vasilescu, care nu (mai) este de mult angajată a ministerului, dar este prietenă, de mulţi ani, cu Mircea Angelescu.

Aşa că arheologii, muzeele locale şi oricine mai doreşte să rezolve ceva pe cercetare arheologică nu apelează la funcţionarii ministerului, ci sunt îndrumaţi către Florela Vasilescu, care ştie şi poate obţine, în orice moment, autorizaţia de care au nevoie.

Şi cum ar putea altfel dacă singurul din minister care cunoaşte şi are acces la autorizaţiile pe arheologie este Mircea Angelescu, acesta putând să blocheze orice verificări şi să acopere orice nereguli cu privire la modul de întocmire a documentelor ce au stat la baza eliberării respectivelor avize?

Cândva, toate aceste solicitări erau publice, şedinţele Comisiei Naţionale de Arheologie şi procesele-verbale ale acesteia erau postate pe internet, dar, de când interesele sunt mari şi valorează mulţi bani, nu este bine să ştie multă lume de ele.

De altfel, am constatat că Mircea Angelescu nu neglijează nici aspectele pecuniare ale meseriei sale, fiind abonat constant la finanţări substanţiale (unele avizate chiar de el) pentru şantierul arheologic de la Histria, pe care îl coordonează şi pentru care este plătit cu sume considerabile, faţă de alte situri arheologice, de o importanţă cel puţin egală (în 2011, 115.000 lei pentru Histria, 55.000 lei pentru „Sarmizegetuza Regia“, monument UNESCO, 50.000 lei pentru „Ulpia Traiana“, 5.000-10.000 lei pentru majoritatea celorlalte). De ce trebuie să ştie toată lumea cum sunt repartizaţi şi cine are acces la fondurile ministerului, care până la urmă fac parte din banul public?! Este de ajuns că ştie dl. Mircea Angelescu cum să împartă banii!

Pe de altă parte, nici la îndrumarea instituţiilor culturale locale nu prezintă garanţii de corectitudine, dacă, sub „coordonarea“ atentă a lui Mircea Angelescu, Lia-Maria Voicu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a trecut cu brio evaluarea din acest an, deşi este trimisă în judecată pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, devenind astfel incompatibilă pentru funcţia respectivă.

Suntem siguri că domnul Mircea Angelescu va găsi o eventuală scuză, cum că nu s-ar fi cunoscut acest fapt la data evaluării, dar aceasta nu este valabilă, întrucât presa locală (şi nu numai) a mediatizat intens cercetarea ei în dosarul penal nr. 36462/281/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, cu privire la dispariţia din custodia/gestiunea Muzeului Ceasului, din subordinea M.J.I.A. Prahova, a 18 piese de aur de la ceasuri de buzunar, de o valoare patrimonial-culturală, ce au aparţinut unor personalităţi culturale din România.

Credem că o atenţie sporită asupra celor care ocupă diverse funcţii publice nu ar strica. Poate instituţiile statului vor încerca măcar să-i facă pe cei vinovaţi să răspundă la întrebările fără răspuns! Cultura, în general, este văzută ca o Cenuşereasă în momentul repartizărilor banilor din buget, dar dacă o lăsăm pe mâna unor oameni asupră cărora planează atât de multe semne de întrebare, s-ar putea ca nici măcar acele fonduri infime să nu mai ajungă acolo unde se cuvine.

Bibliografie:

Histria, Pompeiul românesc, părăsit de stat şi „săpat” de interese obscure, archaeoheritage.ro

Mircea Angelescu vrea înapoi şefia Patrimoniului, ziuanews.ro

Ministrul Culturii: Mircea Angelescu e o persoană respectabilă. Este în continuare consilier, realitatea.net

DEMNITARUL acuzat că i-a cerut ŞPAGĂ lui MAZĂRE, mai puternic decât toţi miniştrii CULTURII, evz.ro
 


 

Sursa: Adevarul