eStire.ro

Articol actualizat la: 19 November 2018, 20:01

Monty Python, regii comediei, se reunesc după trei decenii

Monty Python, regii comediei, se reunesc după trei decenii

Grupul de comedie Monty Python se va reuni în mod oficial, după trei decenii de la ultimul lor proiect realizat împreună. Cei cinci membrii, John Cleese (74 de ani), Terry Gilliam (72 de ani), Terry Jones (71 de ani), Eric Idle (70 de ani) şi Michael Palin (70 de ani), vor apărea într-un show, ale cărui detalii nu au fost făcute publice deocamdată, după cum notează „Daily Mail“.

În această dimineaţă, Terry Jones a confirmat, pentru BBC, zvonurile conform cărora legendarul grup din spatele cunoscutei „schiţe cu papagalul mort“ se va reuni. 
 
„Este adevărat. Ne vom reuni şi vom face un show. Sunt foarte încântat de această revenire. Sper să ne aducă o mulţime de bani. Sper ca aceşti bani să mă ajute să-mi plătesc ipoteca“, a declarat Jones.
 
Conform BBC, noua colaborare – primul proiect major după filmul din 1983, „Monty Python's The Meaning Of Life“ - va fi sub forma unui spectacol de teatru.
 
Cei cinci Pitoni au planificat o conferinţă de presă, ce va avea loc joi, în Londra, şi unde vor anunţa personal revenirea. 
 
Eric Idle, Terry Jones, John Cleese, Michael Palin, Terry Gilliam şi Graham Chapman FOTO Daily Mail
 
Ultima dată când cei cinci membri rămaşi în viaţă au apărut împreună a fost în anul 1998 la Festivalul de Comedie de la Aspen. Al şaselea membru al grupul comic, Graham Chapman, a murit în 1989. 
 
Monty Python, „Beatleşii“ comediei
 
Monty Pyton au creat „Monty Phyton's Flying Circus“, un show de comedie difuzat de televiziunea britanică BBC pentru prima oară pe data de 5 octombrie 1969. Show-ul de umor a avut patru sezoane, care au însumat 45 de episoade. Fenomenul Python s-a răspândit rapid prin turnee, cinci filme, numeroase albume, mai multe cărţi şi un musical, membrii grupului ajungând adevărate staruri ale anilor '70. 
 
Influenţa grupului asupra industriei comediei a fost deseori comparată cu influenţa celor de la The Beatles în muzică. Într-un sondaj, realizat în 2005 pentru a afla „comicul ales de comici“, trei dintre cei şase membri au fost aleşi, de către colegi şi specialişti, printre cei mai mari comici ai tuturor timpurilor. Astfel, Palin s-a clasat pe locul 30, Idle pe 21 şi Cleese pe 2. 
 
Umor negru, regele Arthur parodiat şi „blasfemie“
 
După „Monty Phyton's Flying Circus“, show-ul care i-a făcut celebri, în 1971 s-a lansat „And Now It's Time For Something Completely Different“, primul film al Pitonilor, alcătuit din unele dintre cele mai bune sketchuri din primele două sezoane ale emisiunii. Printre faimoasele schiţe se numără „Dead Parrot“, „The Lumberjack Song“, „Upperclass Twits“, „Hell's Grannies“ şi „Nudge Nudge“.
 
A urmat „Sfântul Gral“ (1975), lungmetrajul care îl parodia pe regele Arthur, care, deşi a avut un buget relativ mic, a fost un adevărat succes. 
   
   
„Viaţa lui Brian“, apărut în 1979, a fost o satiră la adresa credulităţii şi ipocriziei unor adepţi ai unui „Mesia“ fals. Cu ocazia lansării filmului, grupuri creştine au organizat proteste împotriva producţiei, considerând că este o „adevărată blasfemie“. De asemenea, filmul a fost interzis timp de opt ani în Irlanda, timp de un an în Norvegia, iar în Italia nu a fost lansat până în anul 1990.
 
Imagine din filmul „Viaţa lui Brian“ FOTO BBC
 
„Ori aceşti oameni sunt stupizi, ceea ce în mod evident nu sunt, ori au devenit atât de înfuriaţi încât nu mai sunt capabili să gândească bine, fiindcă nu au reuşit decât să mă facă bogat“, declara la momentul respectiv Cleese. În ceea ce îi priveşte, Pitonii au susţinut întotdeuna că filmul este „eretic mai degrabă decât blasfemător, deoarece parodiază religia organizată, nu Dumnezeul venerat“.
 

  

Ultimul lor film, „Sensul vieţii“, este presărat cu unele dintre cele mai bizare şi tulburătoare momente ale Pitonilor, precum şi cu numere muzicale. Filmul este considerat cea mai neagră operă a lor, conţinând violenţă spectaculoasă şi umor negru. La momentul lansării, Pitonii au mărturisit că scopul lor a fost să ofenseze „pe absolut toată lumea“. Deşi a reprezentat un succes comercial, „Sensul vieţii“ nu este considerat ca având aceeaşi calitate ca şi producţiile precedente, iar Idle pretinde că a fost „la doar o editare distanţă de perfecţiune“.
 
Lungmetrajul din 1983 a fost ultimul proiect la care au participat toţi Pitonii, cu excepţia compilaţiei din 1989 „Parrot Sketch Not Included“, în care Pitoni stau într-o debara timp de patru secunde – ultima dată când Chapman a fost filmat alături de restul Pitonilor. 
 
Cei cinci Pitoni
 
Graham Chapman este amintit în special pentru rolurile principale din „The Holy Grail“, unde l-a interpretat pe regele Arthur, şi „Life of Brian“, unde a fost Brian Cohen. 
 
Chapman reuşea să-şi enerveze colegii jucând beat, neintervenind la timp şi uitând replicile, dar în momentul în care a primit rolul lui Brian, a decis să renunţe la alcool, prestaţia lui de atunci fiind poate cea mai reuşită din întreaga sa carieră. 
 
Cei şase membri ai grupului Monty Python FOTO BBC
 
În afara de apariţiile alături de Pitoni, Chapman a mai jucat în filme precum „The Odd Job“ sau „Yellowbeard“. A murit din cauza cancerului pe 4 octombrie 1989, iar în prezent este numit de către ceilalţi Pitoni „cel mort“.
 
Numele de familie a lui John Cleese era iniţial Cheese (brânză), însă tatăl său l-a schimbat după ce s-a înrolat în armată în timpul primului război mondial. Cooperarea lui Cleese cu Chapman a avut drept rezultat cele mai întunecate şi furioase momente ale Pitonilor, mulţi critici făcând legătura cu nevroza mărturisită de Cleese. Acesta l-a interpretat pe Q, în filmele „James Bond“, a lucrat la „Shrek 2“ şi a apărut în primele două filme „Harry Potter“, fiind „Nick aproape fără cap“.
 
Terry Gilliam şi-a început cariera ca desenator de benzi desenate şi creator de animaţii. În afară de a lucra la animaţiile pentru „Flying Circus“, a apărut şi în unele schetchuri, deşi rareori în rol principal. A jucat de multe ori roluri pe care nu le voia nimeni şi a avut mai multe roluri minore în filme. 
   
Eric Idle a compus cele mai faimoase piese ale grupului, dar cariera sa solo a intrat într-o pantă descendentă în anii '90, cu eşecurile filmelor „Splitting Heirs“ (1993) şi „Burn Hollywood Burn“ (1998), care a „câştigat premiul“ pentru „Cel mai prost film al anului“. 
 
Terry Jones, cel mai temperat dintre Pitoni, a fost descris de către colegii săi ca fiind „inima“ echipei. Dintre contribuţiile lui Jones ca interpret, rolurile sale de femei între două vârste, cu voci ascuţite, sunt poate cele mai memorabile. 
 
Michael Palin este numit deseori „cel drăguţ“, fiind votat „cel mai chipeş Piton“ de către public. În ultimii ani, Palin a fost protagonistul unor serii de documentare de călătorii de la BBC, devenind astfel una dintre cele mai apreciate personalităţi TV din Marea Britanie. 
Sursa: Adevarul