eStire.ro

Articol actualizat la: 07 December 2018, 17:45

A mai căzut un mit: Germania a folosit paradisuri fiscale şi firme-fantomă înregistrate în Irlanda pentru a-şi cosmetiza deficitul

A mai căzut un mit: Germania a folosit paradisuri fiscale şi firme-fantomă înregistrate în Irlanda pentru a-şi cosmetiza deficitul

Statul german, lăudat constant pentru politicile sale economice şi critic acerb al paradisurilor fiscale, a folosit companii înregistrate în Irlanda pentru a-şi masca deficitul, scrie Forbes, care citează o investigaţie a Der Spiegel.

În Uniunea Europeană, Germania este cel mai înverşunat critic al paradisurilor fiscal şi nu a ratat momentul pentru a critica deseori o serie de state precum Irlanda, Olanda, Luxemburg sau Cipru pentru uşurinţa cu care aceste state permit multinaţionalelor să ocolească taxele în statele europene prin înfiinţarea unor vehicole speciale în aceste state. În 2010, când Irlanda a apelat la ajutor financiar din partea Fondului Monetar Internaţional şi a Comisiei Europene, Germania a fost cel mai mare critic al taxei de 12,5%, care permite ca majoritatea multinaţionalelor ce operează în Uniunea Europeană să îşi aibă cartierul general în Dublin. Numai că irlandezii nu au renunţat la aceasta.
 
Ei bine, acum aflăm că exact guvernul german a folosit chichiţele fiscale irlandeze pentru beneficii proprii. 
 
Povestea monopolului poştal
 
Berlinul a început să folosească mai multe firme-cochilie înregistrate la o serie de căsuţe poştale din insulă pentru a accesa fondurile de pensii ale fostului monopol poştal german. Deutsche Bundespost a fost spart în trei companii, respectiv Deutsche Post AG, Deutsche Telekom şi Deutsche Postbank. Toate au fost privatizate între timp prin diverse metode, primele două fiind acum listate dar în care statul mai deţine pachete minoritare de control, în vreme ce Postbank a ajuns între timp o subsidiară a Deutsche Bank.
 
Acuma, problema spinoasă a privatizării celor trei entităţi o constituie pensiile angajaţilor. Mai exact, acestea sunt datorii ale statului. Doar că, în esenţă, statul nu le contorizează ca pe datorii viitoare. O companie privată trebuie să explice în bilanţurile sale ce datorii are de plătit pe viitor. Dar nu şi guvernul german. În 2005, pentru a arăta Comisiei Europene şi investitorilor în titlurile de stat nemţeşti un deficit sub limita UE de 3%, statul a apelat la un artificiu.

Cele trei firme private sunt obligate să furnizeze circa 20 de miliarde de euro, în vreme ce statul trebuie să contribuie cu restul banilor, adică o sumă estimată la 550 de miliarde de euro până în anul 2090 pentru a acoperi pensiile a 275.000 de actuali şi viitori pensionari.

Aşa că statul a colectat de la cele trei companii o parte din banii necesari finanţării pensiilor respective, după care i-a expediat în conturile unor companii înregistrate la o serie de căsuţe poştale din Irlanda. Statul a „vândut“ veniturile viitoare, colectând 8 miliarde de euro în proces.
Astfel că, în evidenţele contabile, acum suma aparea doar ca un venit, un activ al guvernului, dar datoriile, acele pensii ce trebuie plătite în viitor, au dispărut ca prin ceaţă, mai scrie sursa citată. Procesul este denumit „securitizare“. 
 
Peer Steinbrück a fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel
 
Practica a fost instaurată în 2005 de către Hans Eichel, predecesorul lui Peer Steinbrück la cârma finanţelor germane, şi a fost continuată şi de către acesta din urmă. Între 2005 şi 2009, Steinbrück a fost ministru de Finanţe în cadrul primului guvern al Angelei Merkel. Practica a fost criticată la acel moment de către auditorii germani, care au avertizat că aceasta nu este decât o „amânare în viitor“ a datoriilor, în vreme ce Comisia Europeană a spus că tranzacţia doar "a mişcat" deficitul, dar nu l-a redus suficient.
 
Investiţii prăpăstioase
 
Povestea devine însă şi mai halucinantă: circa 2,8 miliarde de euro proveniţi de la companiile germane bazate în Irlanda au fost investiţi într-o serie de vehicule speciale, inclusiv unele ale băncii franco-belgiene Dexia, care a ajuns aproape de faliment şi a fost salvată în 2011 cu o sumă de 90 de miliarde euro din banii publici.
 
Cine râde la urmă, râde mai bine, nu-i aşa?
 
Mai puteţi citi:
 
Premierul britanic David Cameron a anunţat sâmbătă că a ajuns la o înţelegere cu majoritatea paradisurilor fiscale care fac parte din teritoriile Coroanei sau se află sub protecţia ei, prin care acestea se vor adapta la protocolul internaţional a schimbului de date bancare.
 
Aproape 18,500 trilioane de dolari sunt deţinuţi în paradisuri fiscale, din care o treime în teritorii britanice, scrie The Guardian, care citează estimările organizaţiei de caritate Oxfam.
 
Liderii europeni se întâlnesc miercuri la un summit desfăşurat în Bruxelles pentru a discuta problemele energiei şi evaziunii fiscale în UE, după ce Luxemburgul şi Austria au blocat recent un acord european în această ultimă privinţă.
 
România nu a fost o desţinatie favorită a banilor semi-anonimi din paradisurile fiscale, dacă scoatem din listă Olanda, cel mai mare investitor străin la ora actuală.
 
„Offshore Leaks“, istoria marilor evaziuni fiscale abia începe să fie povestită. Nu ar fi suprinzător dacă aceste dezvăluiri ar provoca prăbuşirea multor miniştri şi chiar a unor guverne, scrie Deutsche Welle.  Comisia Europeană a cerut statelor membre să lucreze la o definiţie comună pentru ceea ce înseamnă paradis fiscal, pentru a putea lupta mai bine împotriva evaziunii fiscale, care costă UE peste o mie de miliarde de euro în fiecare an.

 

Sursa: Adevarul