eStire.ro

Articol actualizat la: 13 December 2018, 18:31

Cine schimbă faţa modei

Cine schimbă faţa modei
 

Dacă, în trecut, excentricităţile modei se reduceau la plastic ca material de haină sau petreceri cu tematici absurde, în 2013 au fost atribuite unor modele care rescriu convenţiile unei industrii aparent inflexibile.

Moffy are 19 ani, un ten măsliniu şi nişte trăsături extrem de delicate. Agenţia Storm, care a încercat să o recruteze de la 14 ani, a numit-o „noua Kate Moss“, deşi aduce foarte mult a Angelina Jolie. Are alura fetei de vizavi, dar şi caracteristicile unui supermodel, aşa cum nu are nevoie decât de prenume pentru introducere, la fel ca Madonna sau Cher.

A apărut deja pe coperta revistei „Pop“, condusă de Katie Grand, se poate mândri cu câteva pictoriale şi campanii, deşi marea ei victorie este alta. Moffy este o fată frumoasă, dar imperfectă, după normele industriei modei. Asta pentru că suferă de strabism, afecţiune care se traduce printr-o privire încrucişată.

„Ochiul vesel“

„Deşi este înspăimântător că şi acum, în secolul 21, cine iese în lumina reflectoarelor să fie mai puţin decât perfect, ne bucurăm să vedem şi oameni care nu sunt impecabili. Cu toate că Moffy este răvăşitor de frumoasă, cu o nuanţă de Angelina Jolie în buze“, scrie cotidianul britanic „The Telegraph“.

Modelul nu a captat interesul, totuşi, datorită frumuseţii ei, cât „unicităţii“ ei. Faptul că o fată poate fi frumoasă în ciuda unor afecţiuni sau detalii care o elimină din categoria perfectă este noua atitudine care încearcă să fie transmisă de către grupuri mici, în diverse locuri.

Moffy, prescurtare de la Myfanwy, s-a „împiedicat“ cumva de prima ei apariţie într-o revistă. „Prietenul unui prieten“ a propus-o redacţiei revistei „Pop“, recunoscută pentru abordările nonconformiste ale modei, iar de acolo totul a venit de la sine. Prima apariţie i-a adus un contract cu agenţia de modele Storm, responsabilă şi de carierele celebrelor Kate Moss şi Cara Delevingne. „Când am crescut îndeajuns ca să pot lua măsuri chirurgicale în această privinţă am realizat că aş putea să nu mă simt după ca şi cum aş fi luat decizia cea mai bună. Ceea ce vedeam înainte ca o nenorocire putea deveni o modalitate prin care îi învăţam pe ceilalţi să-şi îmbrăţişeze aşa-zisele defecte. Aşa că sunt recunoscătoare pentru ceea ce am şi sunt foarte flatată de felul în care oamenii mă văd“, a spus Moffy pentru „The Telegraph“.

Termenul „strabism“ i se pare mult prea „ştiinţific şi sună ca şi cum ar fi o condiţie care afectează toate aspectele vieţii“. Aşa că îi place să spună că are „un ochi vesel“, fiind amuzată de felul în care acesta suscită creativitatea şi ironia oamenilor. „Dar se pare că este singurul lucru care m-a făcut interesantă în faţa oamenilor, ca model, în loc să mă dezavantajeze“, a spus Moffy.

Un model incomplet?

Kelly Knox nu are o mână, dar „frumuseţea nu stă în încheieturi“, după cum titra şi postul CBS. A pozat pentru brandurile Debenhams, Procter&Gamble şi publicaţia „Marie Claire“ numai anul acesta. Este ambasadorul a numeroase agenţii de caritate şi vrea cu insistenţă să schimbe regulile unei industrii deficitare prin perfecţiunea falsă pe care o impune.

La 29 de ani, Kelly Knox este prezentă în peisajul modei de cinci ani deja de când a câştigat o competiţie televizată de frumuseţe, „Britain’s Missing Top Model“, iar de atunci lucrurile s-au aşezat cărămidă cu cărămidă. „Sunt inundată de mailuri de la adolescenţi care s-au născut fără o mână, ca şi mine, care-mi spun cât de mult îi inspiră imaginile cu mine. Este prima mea motivaţie în tot ceea ce fac“, a spus aceasta
într-un interviu.

Kelly Knox FOTO: WENN

„Dizabilitatea nu există, cel puţin din punctul de vedere al modei şi al industriei frumuseţii, este complet invizibilă. A devenit extrem de frustrant, dar cred în mine şi în mesajul din spatele muncii mele, de aceea sunt hotărâtă să produc nişte schimbări în industrie“, spune încrezătoare Kelly Knox.

Femeie sau bărbat?

Robyn Lawley (foto-jos) are două mâini şi două picioare, dar şi mai multe kilograme decât Miranda Kerr sau Giselle Bündchen. Dimensiunile ei aduc mult mai mult cu femeia obişnuită decât cu manechinele mai sus citate, iar Lawley este încadrată la categoria „plus size“, adică modelele voluptuoase folosite cu zgârcenie în modă, până recent.

Robyn are doar 24 de ani, dar a avut timp să fie imaginea brandului Ralph Lauren, să lucreze cu fotografi precum Steven Meisel şi Rankin, să pozeze pentru numeroase campanii, dar şi să-şi lanseze propria linie de costume de baie dedicată femeilor cu forme. Şi în ciuda tuturor scepticilor şi a neîncrezătorilor care spuneau că moda aparţine fetelor slabe, Lawley a avut parte de cel mai ocupat an din carieră, urmând ca multe alte proiecte cu branduri importante să fie dezvăluite.

Elliot Sailors era o blondă frumoasă, cu un maxilar bine conturat de trăsături feminine, dar hotărâte. Asta până când modelul agenţiei Ford a hotărât să-şi taie părul blond, să-şi ascundă formele feminine şi să încerce modeling-ul pentru bărbaţi.

„A fost o tranziţie naturală, pentru că m-am simţit cumva mereu frustrată în cariera mea din cauza imaginii mele prea masculine“, a spus Sailors pentru „New York Post“. „Am un maxilar puternic, frunte lată, sprâncene mari, mi se părea că sunt un bărbat care se machiază“, explică aceasta. Fără să fie transsexual, precum Lea T sau Andrej Peijic, bărbaţii care prezintă modă pentru femei, Elliot a simţit că i se potriveşte mai bine mode­ling-ul masculin.

Discuţia despre identitate sexuală din modă fusese deja deschisă de către Casey Legler (foto), prima femeie care a pozat ca bărbat în diverse campanii şi pictoriale. După ce a experimentat ambele aspecte ale industriei, Sailors preferă să lucreze „ca bărbat“, lumea fiind mult mai directă şi mai sinceră pe această parte. 

N-ai obosit să fii perfectă?

Măsura medie în Europa este numărul 16, echivalentul măsurii 44 aici, iar peste 90% din modelele folosite poartă măsura 6. Şi asta pentru că „o haină nu va sta bine niciodată pe o femeie grasă“, cum spunea cu nonşalanţă Karl Lagerfeld. Nonşalanţă pentru care dă socoteală acum în tribunal, în sfârşit.Anul acesta, Prada a folosit pentru prima dată în 19 ani un model de culoare în campania sa. Urmând acelaşi raţionament al „minorităţilor“, femeile de orice culoare şi formă care nu încap în dimensiunile inflexibile ale industriei nu există, practic.

După el, nimeni cu „privirea veselă“, fără o mână sau un picior sau cu orice semn distinctiv nu are ce căuta sus, pe podium sau pe copertele revistelor dedicate cui? Femeilor de pretutindeni. Cele care trăiesc zi de zi cu aceste „imperfecţiuni“ pe care moda le respinge zi de zi.

Elliot Sailors

După Karl Lagerfeld,vine restul industriei care gândeşte la fel. Până recent, când minţi creative neîngropate într-un sistem fără rost au început să promoveze un alt tip de estetică, lăsând la o parte obosita perfecţiune. Dar pentru ca acest tip de frumuseţe să fie îmbrăţişat, nu este nevoie doar ca industria modei să-şi schimbe obiceiurile proaste, ci şi publicul. Pentru că publicul care aruncă piatra în metehnele industriei este acelaşi care râde şi când o mică parte a industriei face un pas înainte.

Exact cum spunea şi Moffy, modelul care suferă de strabism. Până la urmă, defectul ei de care a râs toată lumea la început este motivul pentru care frumuseţea i-a fost recunoscută în final. 

Sursa: Adevarul