eStire.ro

Articol actualizat la: 21 January 2018, 09:48

Adevărul despre unire. Moldova, victima care ţine cu agresorul: „Palma jandarmului român se ţine minte, dar deportările în Siberia s-au uitat”

Adevărul despre unire. Moldova, victima care ţine cu agresorul: „Palma jandarmului român se ţine minte, dar deportările în Siberia s-au uitat”

„Palma jandarmului român nu s-a uitat nici astăzi, dar mai puţin se ţin minte deportările în Siberia.  Sindromul Stockholm sau cum îi zice? Când victima ajunge să ţină cu agresorul.” Aşa explică Dorin Chirtoacă, primarul liberal al Chişinăului, cum de aproape jumătate dintre moldovenii din Republica Moldova nici nu vor să audă de România şi, în schimb, cer apropierea ţării de Rusia.

Palma jandarmului român face referire la abuzurile comise de forţele româneşti în Basarabia interbelică asupra populaţiei băştinaşe, iar deportările în Siberia...ei bine, aici totul este clar, primarul vorbeşte despre sutele de mii de oameni – nici astăzi nu este cunoscut numărul exact – din Basarabia şi nordul Bucovinei care au fost deportaţi de sovietici în Siberia. Sindromul Sstockholm, când victima ajunge să fie de partea celui care-o agresează. 
 
Sindromul Stockholm în rândul moldovenilor
 
„Atunci când nu ai acces la informaţie, când nu ai termen de comparaţie vizavi de ce înseamnă o viaţă mai bună...de multe ori apare sindromul Stockholm”, continuă acesta. Doar aşa poate explica primarul, unionist de când se ştie şi care ţine deasupra biroului o fotografie cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, cum de există încă o pătură groasă din Republica Moldova care vrea ca ţara să-şi consolideze relaţiile cu Rusia. 
 
„În Republica Moldova, din cei aproape 23 de ani după proclamarea independenţei, 14 ani au fost guvernări antiromâneşti, antinaţionale, antieuropene. În timpul acestor guvernări, ca şi-n perioada sovietică, oamenii au fost intimidaţi, au fost pedepsiţi şi persecutaţi pentru îşi spun români sau că spun limba română. De aceea, puţinii ani după 2009, când s-a produs alternanţa la guvernare, nu sunt încă suficienţi pentru a discuta deschis cu populaţia din stânga Prutului despre identitate şi despre limbă”, crede şi Vitalia Pavlicenco, preşedintele Partidului Naţional Liberal din Republica Moldova şi una dintre cele mai vehemente voci pro-unire. O întrebăm de trei ori câţi moldoveni ar vota unirea cu România dacă mâine ar fi un referendum în acest sens. Nu răspunde clar niciodată, face compromisul şi recunoaşte doar că sunt mai mulţi moldoveni care nu vor unirea decât cei care o vor. 
 
„Rudele n-ai cum să ţi le alegi”
 
Ideea asta cu reîntregirea României Mari ar cam însemna unirea a „două nevoi”, două ţări sărace, care, la prima vedere, n-au ce să-şi ofere una alteia în afară de promisiuni. Unirea trebuie să se facă totuşi chiar şi aşa pentru că „familia n-ai cum s-o renegi”, crede Dorin Chirtoacă. Vitalia Pavlicenco, alt politician moldovean pro-unire, spune că România şi Moldova sunt sărace acum tocmai pentru că „ţara nu este întreagă”. 
 
Pentru Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, unirea Republicii Moldova cu România este un fapt firesc. De aceea a şi refuzat multă vreme, pe când era adolescent, să umble cu actele pe la ghişee pentru a-şi obţine cetăţenia română, pentru că ea era deja a lui, el şi familia sa n-au renunţat niciodată la ea. A fost primul politician de peste Prut care şi-a arătat entuziasmul şi sprijinul faţă de ideea ca noul proiect de ţară al României să fie unirea cu Republica Moldova. De cealaltă parte, liderii de la Chişinău au răspuns că prioritatea Moldovei este integrarea europeană.
 
Dar aceste două proiecte se împletesc şi se confundă în multe minţi. „Noi, românii, am pătimit prea mult pe această parte a Prutului şi merităm un destin european, un destin românesc, un destin aşa cum l-au meritat germanii”, spune Vitalia Pavlicenco, liderul Partidului Naţional Liberal din Moldova şi cunoscută pentru retorica pro-unire. Iar unirea, pentru mulţi moldoveni, înseamnă cu totul altceva decât reîntregirea României Mari. Pentru unii înseamnă, mai degrabă, cea mai scurtă cale către Uniunea Europeană. 
 
 
„Demnitatea este mai presus, indiferent de costuri”
 
Pentru Chirtoacă şi toţi unioniştii, ideea de bază este că unirea va fi un proces pe termen lung, iar populaţia „se va obişnui până atunci cu gândul acesta”, până când va învăţa să filtreze informaţia pe care o primeşte şi să-şi formeze păreri în consecinţă. „Haideţi să vedem şi cum a fost cu România în 1990. Atunci, dacă îi spuneai cuiva din România despre UE şi NATO, îi dădeai cu sare-n ochi. `90, `92, `94, «Nu ne vindem ţara!», toate câte au fost atunci. Între timp, lucrurile s-au schimbat. De ce nu s-ar schimba şi acum, aici?”, întreabă şi Chirtoacă.
 
Iar cea mai scurtă cale pentru a se asigura de asta este a oferi moldovenilor acel termen de comparaţie în faţa anilor de ocupare sovietică şi a traiului cu ruşii care, „de bine, de rău, nu i-au lăsat să moară de foame”, cum spun mulţi. Concret, sunt mulţi lideri de ambele părţi ale Prutului care vor ca o parte din fondurile europene alocate României dar pe care ea nu reuşeşte să le atragă să fie redirecţionate către Moldova. 
 
„După NATO, după UE, obiectivul României este să-şi recapete demnitatea”, crede edilul, care este convins că „românii aşteaptă chiar un proiect serios pentru Moldova şi ar susţine acest proiect”. „Demnitatea este mai presus, indiferent de costuri”, spune Chirtoacă. Vorbeşte despre ideea ca o parte din fondurile europene pe care România nu reuşeşte să le atragă să fie redirecţionate către Republica Moldova şi mai ales despre cum crede el că ar fi primită o astfel de decizie în România. Calculează cu creionul pe hârtie când ne explică cum doar 0,1% din valoarea acestor bani europeni ar face diferenţe semnificative în Moldova, cum fiecare panglică tricoloră tăiată în tandem de-un oficial moldovean şi de unul din România ar oferi oamenilor exact acel termen de comparaţie care, că vrem să recunoaştem sau nu, lipseşte cu desăvârşire.
 
„Pentru România, proiectul Moldova n-ar trebui să aibă culoare politică”, continuă primarul, care recunoaşte că „ar fi nedrept să spunem că România n-a pus umărul” atunci când vorbim de ambiţiile europene ale Chişinăului, dar care este iritat de lipsa de acţiune a celor aflaţi la putere de ambele părţi ale graniţei. „Dacă sunt oameni care ştiu care este direcţia corectă pentru acest neam, atunci trebuie să-şi asume această direcţie şi să meargă până la capăt pe ea. Pentru că altfel nu are rost. Altfel vorbim, ne întâlnim de 1 decembrie, e întâlnim de 27 martie, mai spunem o vorbă bună, dar este păcat”, crede el. 
 
„Partea bună este că suntem un singur popor”
 
Poate că jumătate de milion de moldoveni lucrează în Rusia, dar o altă jumătate de milion trăieşte în România şi în Vestul Europei. „Oameni harnici şi blajini, despre care nu se aude că au furat sau violat”, punctează Chirtoacă. Păi şi-atunci de ce-ar vrea muncitorii moldoveni să se asocieze cu imaginea dezastruoasă pe care o au românii în statele din vestul UE? „Rudele n-ai cum să ţi le alegi. Familia este cea din care faci parte şi n-ai cum s-o renegi”, este răspunsul lui Chirtoacă. „Partea bună este că suntem un singur popor, partea proastă este că am rămas în urmă”, continuă el. 
 
Moldovenii se consideră cei mai săraci din Europa. La rândul ei, România joacă leapşa cu Bulgaria şi-şi dispută mereu statutul de cel mai sărac stat din Uniunea Europeană. Mulţi dintre cei care susţin independenţa Moldovei se-ntreabă, retoric, cum ar putea ieşi ceva bun din unirea a „două nevoi”. „De-aceea România este o ţară cam amărâtă şi blestemată, pentru că nu e întreagă. Credeţi-mă că o să fie întregită şi Dumnezeu o să fie alături de noi. Pentru că noi suntem pe un pământ al făgăduinţei, doar că suntem separaţi”, spune liderul PNL, care a înfiinţat şi Consiliul Unirii, o platforma care.
 
Îi dăm câteva exemple de derapaje din România, de proiectul privind superimunitatea şi amnistia, de împrumuturi la FMI şi rata şomajului - „asta-i ţara cu care vreţi să vă uniţi?”. Şi ne-o taie scurt: „În primul rând nu este o ţară, este ţara noastră. Nu sunt bucuroasă de prestaţia politicienilor care au ajuns în Parlamentul României. Parcă s-au mulţumit cu faptul că au ajuns acolo şi nu mai militează pentru lucrurile pe care ar trebui să militeze.” Dar toate astea se vor rezolva, crede Pavlicenco, odată cu unirea. Iar pentru unire trebuie să militeze „cei mai buni de-aici şi cei mai buni de-acolo în faţa europenilor care, de ce să nu recunoaştem, au şi ei socotelile lor”. Şi vorbeşte aici despre faptul că „europenii nu dau României spaţiul Schengen pentru că se tem că suntem prea mulţi care am veni prin Basarabia”. O temă reluată recent şi în campania agresivă de presă împotriva imigranţilor din Marea Britanie.
 
Atunci când nu ai acces la informaţie, când nu ai termen de comparaţie vizavi de ce înseamnă o viaţă mai bună...de multe ori apare sindromul Stockholm sau cum îi zice? Când victima ţine cu agresorul. 
Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului
 
Drumul către UE va fi lung, la fi cu corupţie, va fi cu greaţă, dar e mai bine decât să mergem cu comuniştii. Iar România trebuie să lupte pentru dreptatea sa. Altfel, cum să intrăm în UE? Cu eticheta pusă de Stalin? Este nedemn şi ne-european. 
Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului
 
„Moldovean să însemne cetăţean”
 
Acum, nimeni nu se mai teme să se numească român sau să spună că vorbeşte în limba română. Vremea în care limba română era un lux a trecut, dar tot mai mulţi tineri moldoveni aleg să vorbească limba rusă pe care buneii lor au învăţat-o sub ameninţarea parului. 
 
Cu toate acestea, la cel mai recent recensământ, din 2004, doar vreo 2,2% dintre cetăţenii Republicii Moldova s-au declarat români. Modalitatea în care a fost efectuat recensământul este însă contestată, comuniştii fiind acuzaţi că au trimis special oameni pentru a încerca să manipuleze rezultatele recensământului. 
 
„Toţi suntem moldoveni”
 
„Moldovean trebuie să însemne cetăţean. Adică eu sunt moldovean de origine română, tu eşti moldovean de origine rusă, tu eşti moldovean de origine romă sau evreu sau bulgar sau ucrainean. Toţi suntem moldoveni. Eu voi fi moldoveancă de origine română când tu vei fi moldovean de origine rusă. Atâta timp cât tu-ţi spui rus şi mie-mi spui moldoveancă, atunci eu sunt româncă”, explică Pavlicenco. „Sunt om, apoi cetăţean, apoi moldovean, rus, român sau ucrainean, Italia,Rusia sau Azerbaijan, sunt născut în Moldova”, spun şi versurile uneia dintre cele mai îndrăgite cântece în rândul tinerilor moldoveni, interpretată de Carla`s Dreams.
 
Pentru următorul recensământ, care ar trebui să aibă loc anul acesta, unii politicieni vor ca printre răspunsurile standard la întrebările privind cetăţenia şi etnia să fie inclusă varianta „moldovean/român” sau „moldovean-român”. Pavlicenco face parte din acea categorie de moldoveni care nu crede că Moldova poate intra în UE altfel decât prin unirea cu România. Corupţia şi implicarea politicului în justiţie ar fi cele mai importante piedici spre drumul european, dar o piedică la fel de reală este şi faptul că mulţi moldoveni se opun aderării. 
 
De ce să ne mai unim dacă în Moldova va intra în UE?
 
Aceeaşi idee, că populaţia îşi va schimba orientarea în următorii ani, este cea pe care mizează şi politicienii pro-europeni când îi întrebăm cum se va realiza integrarea europeană când între moldoveni există un procent semnificativ care se opune aderării la UE. „Eu sunt convins că, până la momentul semnării (tratatului de asociere şi liber-schimb cu Uniunea Europeană – n.r.) populaţia va accepta”, spune Mircea Snegur, primul preşedinte ales în democraţie în Republica Moldova. Cum şi de ce? Prin „propagandă pro-europeană”, cum o numeşte la un moment dat Snegur, care a fost şi ultimul preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Este convins de ireversibilitatea căii europene alese de Moldova, spune că ţara este „pe ultima sută de metri” către aderare şi ar băga mâna-n foc că şi actualii lideri de la Chişinău sunt la fel de hotărâţi să ducă statul în UE. În primul rând pentru că altfel n-ar mai avea nicio şansă la alegeri. 
 
„Actuala guvernare, actuala clasă politică, începând de la preşedintele ţării şi terminând cu conducerea la nivel raional, a administraţiei publice locale nu au altă cale şi nu vor avea sorţi de izbândă în viitoarele scrutine electorale”, spune el. „Nici nu poate fi altfel pentru că se vede că e mai bine în Europa decât aici.” 
 
Şi-atunci cum îşi explică faptul că, în timp ce liderii de la Chişinău vorbesc despre UE, dar pun ştampila pe privatizarea celor mai mari companii moldoveneşti către ruşi? Concesionarea aeroportului de la Chişinău, singurul din ţară, şi privatizarea Băncii de Economii, cea mai mare din Moldova, sunt doar cele mai recente exemple de companii valoroase care au intrat sub controlul ruşilor. 
 
„Nu aş dori să le comentez, în primul rând mă depăşesc şi în al doilea rând eu am încredere în actuala conducere a Republicii Moldova şi cred că ea nugreşeşte. Principal este ca în Republica Moldova să se facă investiţii, să se modernizeze infrastructura, să le fie bine oamenilor şi să aibă unde munci”, spune Snegur. 
 
Legăturile de parteneriat cu Rusia nu pot fi negate şi nu pot fi oprite. Piaţa cea mai importantă pentru vinurile moldoveneşti este cea rusească. 
Mircea Snegur 
 
Vor fi presiuni din partea Rusiei, iată numai ce v-am dat două exemple (Transnistria şi discuţiile privind decizia prin care limba română a devenit cea oficială în Moldova – n.r.). Probleme vor fi, dar sperăm să reuşim. Nu mai e mult până în septembrie (când Chişinăul şi-a propus să semneze acordul de asociere şi liber-schimb cu UE parafat în noiembrie la Vilnius – n.r.), iar noi suntem mai rezistenţi. 
Mircea Snegur
 
Tocmai de aceea, pentru a profita de acest vis european al moldovenilor, actualii lideri de la Chişinău se folosesc de discursuri pro-UE dar, în realitate, fac tot ceea ce pot pentru a menţine actuala situaţie şi pentru a proteja actualele interese, spune Pavlicenco. 
 
Însă în cazul ideii de a se uni cu România, timpul pare că nu a vindecat încă rănile vechi, chiar dacă discuţiile în acest sens au început chiar din primii ani după ce Republica Moldova şi-a declarat independenţa.
 
„După 1940, o generaţie întreagă s-a educat în cu totul alte condiţii. Problema unirii cu România la nivel oficial nu s-a discutat în timpul mandatului meu - nu mă întrebaţi la cel nivel s-a discutat. Desigur că oamenii discută, există partide ca are ca temă principală unirea cu România şi e firesc, suntem locuitori în acelaşi spaţiu cultural şi spiritual comun, sunt lucruri care ne leagă”, spune Snegur. „Reîntregirea n-a fost niciodată subiect tabu pentru oameni, politicienii l-au făcut aşa profitând de lipsa de instruire a oamenilor şi de propaganda sovietică”, explică şi Chirtoacă.
 
Când UE ne-a închis hotarul
 
„După proclamarea independenţei şi revoluţie, conducerile statelor noastre au făcut tot posibilul pentru a realiza aşa, de facto, această comunicare peste Prut - fără vize, fără invitaţie. Din păcate, odată cu aderarea României la UE, hotarul s-a închis din nou”, continuă Snegur şi închide subiectul cu acelaşi mesaj care s-a auzit o perioadă bună şi la Bucureşti: „Ne regăsim în Uniunea Europeană”. Mulţi moldoveni se bazează pe asta – că aderarea la spaţiul comunitar va însemna, practic, şi unirea cu România, „pentru că în UE nu mai există graniţe, toţi circulă liber”. Pentru că, de multe ori, atât unirea cu România, cât şi intrarea în UE înseamnă, de fapt, dreptul de a circula fără viză în ţările comunitare. Şi, dacă în jur de jumătate dintre moldoveni nu vor unirea cu România, mult peste jumătate din popor vrea integrarea europeană. Au încredere că UE le va aduce prosperitate şi oportunităţi. Acelaşi entuziasm care s-a putut observa şi în România, înlocuit astăzi de tot mai multe voci care spun că aderarea ne-a făcut mai mult rău. Nu se tem moldovenii că vor păţi la fel?
 
„Dezamăgire n-are cum să fie, pentru că ne uităm cum trăiesc popoarele europene. Nu le-a dat nimeni. Ei şi-au construit cu mâna lor. Treptat au construit drumuri, autostrăzi, infrastructură, economii funcţionale, au un nivel de trai acceptabil, şi-au protejat patrimoniul, şi-au creat perspective”, spune Chirtoacă. Dar contează şi cum intră Moldova în UE. „Noi nu putem să mergem (în Uniunea Europeană – n.r. ) cu monumentele lui Lenin. Trebuie să le dărâmăm nu doar de la Moldexpo (centrul expoziţional din Chişinău la intrarea căruia este amplasată o statuie a liderului sovietic), ci din capetele unor lideri politici”, spune Vitalia Pavlicenco. Pentru Chirtoacă, drumul Moldovei spre UE cu „o identitate falsă” înseamnă „a merge cu cioara vopsită”, iar asta ne-ar costa pe toţi. 
 
N-aş vrea ca neamul românesc să fie ruda săracă din UE, şi din punct de vedere material, şi spiritual. Dacă mergi în UE ca legumă amorfă, fără coloană, nu poţi să stai la masă cu ei”, spune liberalul, care consideră că „România trebuie să lupte pentru dreptatea sa, chiar şi în UE. 
Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului
 
„Problema unirii cu România la nivel oficial nu s-a discutat în timpul mandatului meu - nu mă întrebaţi la cel nivel s-a discutat.”
Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova
 
„Se spune prea puţin din lucrurile multe pe care România le face pentru Republica Moldova”
 
Şi de-o parte şi de alta a Prutului ideea privind unirea dintre România şi Republica Moldova a fost primite de unii cu o reticenţă cauzată de un stereotip: relaţia financiară dintre cele două ţări. Declaraţiile recente făcute de un om de televiziune, pentru care postul la care lucrează a fost amendat cu 10.000 de lei de CNA, au arătat încă o dată cum percep atât unii români din România, cât şi unii moldoveni din Republica Moldova această relaţie materială. În timp ce de această parte a Prutului se consideră mai degrabă că Bucureştiul dă bani Chişinăului, în rândul multor moldoveni este răspândită ideea că din partea României vin doar vorbe goale. 
 
„Eu aş spune că, din contră, se spune prea puţin din lucrurile multe pe care România le face pentru Republica Moldova că în general suntem cusurgii şi hipercritici în raport cu efortul substanţial în vremuri nu neapărat simple pentru noi pe care România le face în Republica Moldova”, ne spune Marius Lazurcă, ambasadorul României la Chişinău. 
 
„Oriunde m-aş uita - industrie energetică, asistenţă pentru dezvoltare, reforma justiţiei, reforma instituţiilor de impunere a legii, agriculturii - oriunde m-aş uita văd contribuţia României. o contribuţie care nu e retorică, ne-am face de râs dacă ne-am rezuma la a spune vorbe frumoase. construim laboratoare de verificare a siguranţei alimentelor -  poate nu ştiţi dar, graţiei României, Republica Moldova are în momentul de faţă un laborator care-i permite să exporte în curând mărfuri agricole de natură alimetară în UE”, continuă acesta.  
 
 
CITEŞTE MAI MULT
 

 

Sursa: Adevarul