eStire.ro

Articol actualizat la: 09 February 2018, 16:47

Asasinat în masă? Ultraşii egipteni acuză regimul de la Cairo că a premeditat masacrul în care 25 de suporteri ai echipei Zamalek au fost ucişi înaintea unui meci de campionat. Victimele făceau parte dintr-o galerie care susţine forţele democrate

Asasinat în masă? Ultraşii egipteni acuză regimul de la Cairo că a premeditat masacrul în care 25 de suporteri ai echipei Zamalek au fost ucişi înaintea unui meci de campionat. Victimele făceau parte dintr-o galerie care susţine forţele democrate

Cel puţin 25 de suporteri ai lui Zamalek Cairo, ultraşi cunoscuţi pentru optica democrată adoptată în plan politic, au fost ucişi duminică în confruntări violente cu poliţia egipteană, înaintea meciului de campionat cu ENPPI Cairo, încheiat 1-1. Suporterii acuză o conspiraţie, la fel cum s-a întâmplat şi în urmă cu trei ani, la Port Said, când circumstanţele măcelului care a curmat viaţa a 72 de ultraşi au fost bizare. Atunci, aceiaşi generali aflaţi la putere şi acum au fost acuzaţi că au pregătit o capcană pentru cei care îi contestau la Cairo.

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat atât în 2012, la Port Said, dar şi duminică, la Cairo, trebuie explicat contextul politic din Egipt, context în care au avut loc tragediile care au zguduit fotbalul dintr-o ţară care a cucerit de cinci ori Cupa Africii pe Naţiuni, dominând autoritar Continentul Negru între 2006 şi 2010. Un fotbal care a fost anulat timp de doi ani, care a revenit în forţă în 2014 şi care, un an mai târziu, în acest sezon, ar putea suferi o nouă amânare, din cauza incidentelor de duminică. Cel puţin 25 de suporteri au decedat la Cairo, în urma unor confruntări cu forţele de ordine care ar fi trebuit să asigure desfăşurarea meciului dintre Zamalek Cairo şi ENPPI Cairo.


Ultraşii egipteni au fost una dintre primele linii de rezistenţă în timpul revoluţiei egiptene din 2011

CITEŞTEI ŞI VIDEO | Tragedie în fotbalul egiptean. Cel puţin 30 de suporteri au decedat înainte de meciul Zamalek-ENPPI: "Au dat cu gaze lacrimogene, au început să tragă cu gloanţe in noi"

Ultraşii l-au dat jos pe Mubarak

Concret, trebuie să facem un flashback până la începutul anului 2011. Pentru că, în urmă cu patru ani, un cocktail exploziv a dus la îndepărtarea preşedintelui Hosni Mubarak, un autocrat care a condus Egiptul din 1981 până în 2011. Protestele au fost foarte violente, ducând la 846 de morţi şi peste 5.000 de egipteni răniţi, în urma unor confruntări dure cu forţele de ordine. Cum se leagă aceste evenimente cu fotbalul? Evident, prin suporteri. Nucleele dure aparţinând celor mai puternice galerii ale echipelor din Cairo şi Alexandria au ieşit pe străzi încă din primele zile, iar cotidianul american The Nation nota în 2013 că aportul lor la reuşita Revoluţiei a fost unul decisiv, ”experienţa ultraşilor în duelurile cu poliţia şi organizarea acestor dueluri fiind critică pentru îndepărtarea lui Mubarak”.



Doar că aportul facţiunilor dure ale fanilor la Revoluţie nu a fost uitat. Coincidenţă sau nu, la aproape un an de la înlăturarea de la putere a lui Mubarak, 72 de suporteri au fost ucişi şi peste 500 răniţi, în confruntări de o violenţă rar întâlnită. Galeria şi-a urmat echipa într-o deplasare din campionat, la Port Said, oraş cunoscut pentru faptul că l-a susţinut pe Mubarak. Atunci, fanii formaţiei gazdă, El Masry, au invadat terenul, după care au mers ţintă la fanii rivali, de la El Ahly, dând năvală în sectorul ocupat de aceştia. Înarmaţi cu cuţite, sticle, pietre şi petarde, ultraşii şi-au ”făcut treaba”, timp în care Poliţia a ţinut uşile stadionului închise. Teoria conspiraţiei a apărut imediat, mai ales că nucleul dur, ultraşii echipei El Ahly, erau contestatari ai regimului militar care a devenit continuatorul regimului Mubarak. Supravieţuitorii au acuzat Poliţia că a avut grijă să închidă capcana în urma lor, lăsându-i pe asasini să-i atace, dar nedându-le voie victimelor să se salveze prin părăsirea sectorului respectiv.


„Circumstanţe suspecte“

Dar nu doar fanii sau presa au sugerat o conspiraţie. Doi jucători ai lui El Masry, fraţii Karim şi Mohamed Zekri, au declarat public că Poliţia, Armata şi fostul regim au instigat la acest conflict, totul fiind declanşat din răzbunare. Şi antrenorul echipei El Ahly, Manuel Jose, a atacat tactica poliţiei egiptene, care nu a intervenit în timpul invadării terenului nici înainte, nici în timpul meciului. Iar concluzia lui Brent Latham, jurnalist la ESPNFC, a părut că rezumă perfect ceea ce s-a întâmplat în Egipt: ”Circumstanţele care au învăluit evenimentul sunt cel puţin suspecte, oricine şi-ar da seama de asta. Masacrul s-a derulat la un an de la revoluţie, de către un grup de ultraşi pro-Mubarak, deci contrarevoluţie. Ţinta a fost un grup cunoscut pentru o agendă liberală, care susţinea o echipă a studenţilor şi a şomerilor. Şi a venit într-un moment în care Armata cerea susţinere pentru noul regim, în timp ce Poliţia nu a intervenit”.

„Ultraşii, criminali care merită condamnaţi”


Dezastrul de la Port Said, din 2012, a avut ca urmare exact obiectivul impus de cei care au asigurat  "buna desfăşurare" a masacrului. Fotbalul în Egipt a fost suspendat timp de doi ani, niciun meci neavând permisiunea de a se desfăşura în mod oficial. Evident, ultraşii au fost reduşi la tăcere. Ba, din comunicatele de presă ale unor facţiuni reieşea că acestea s-au îndepărtat de politică. Doar că masacrul de la Cairo, de duminică, a avut suficiente asemănări cu cel de la Port Said, pentru a fi considerat tot o conspiraţie. Chiar reacţia preşedintelui de la Zamalek, Mortada Mansour, bun prieten cu conducătorii regimului militar care guvernează Egiptul, e edificatoare: „Ultraşii sunt nişte criminali şi merită condamnaţi, toată situaţia asta e din vina lor”. Apoi, a urmat propaganda mass-media care simpatizează cu actualul regim, care a citat alte vorbe ale lui Mansour, care spunea că actuala revoltă a venit pentru a micşora şansele actualului regim la alegerile parlamentare din primăvară.



Însă mărturiile fanilor care au scăpat din nebunia de la Cairo sunt clare şi se completează. ”Câteva persoane au intrat încet înspre porţi, pentru că cineva ne-a spus că vom intra pe uşa din spate. Dar poliţia a început să folosească gaze lacrimogene, mulţi au încercat să sară peste garduri, iar de aici până la un haos total nu a fost decât un singur pas”, a declarat un fan, care a cerut protecţia anonimatului, pentru Associated Press.

Mărturia lui Amr, un alt supravieţuitor, e şi mai cutremurătoare:  ”Deşi aveam bilete, pe care le-am ridicat deasupra capului, poliţiştii nu ne-au lăsat să intrăm în stadion şi au împrejmuit intrarea cu sârmă ghimpată. Am stat mult acolo, iar primele persoane rănite au fost în urma contactului cu această sârmă. Oamenii au devenit tot mai nerăbdători şi au început să cânte şi să ţipe. Atunci, poliţiştii au început să dea cu gaze lacrimogene. A fost haos, oamenii alergau în direcţii opuse, iar din acel moment, poliţia a început să tragă. E o minune că sunt viu!”. Dar rămâne de văzut dacă vinovaţii vor fi pedepsiţi. Deciziile în cazul Port Said au durat mai bine de doi ani.

 

Sursa: Prosport