eStire.ro

Articol actualizat la: 13 December 2018, 10:59

REVIEW Sony A7 - Dacă viitorul fotografiei va fi fără DSLR-uri, atunci Sony ştie ce are de făcut

REVIEW Sony A7 - Dacă viitorul fotografiei va fi fără DSLR-uri, atunci Sony ştie ce are de făcut

Sony nu le pune în faţă DSLR-urilor oglinda, ci renunţă cu totul la ea pentru ceea ce ar trebui să fie viitorul fotografiei. Anul acesta a făcut cel mai mare pas în industria foto, iar asta pe fondul ritmului încetinit al Nikon şi Canon. Ieri, au fost lansate în România cele două camere foto care vor marca anul 2013, iar astăzi noi avem review-ul pentru una dintre ele, Sony A7.

Există două mari linii în industria foto: cei care produc aparate pe format full frame şi toţi ceilalţi. Pe full frame sunt numele grele ca Nikon şi Canon, dincolo sunt Olympus, Fujifilm, Panasonic şi alţii care au apelat ba la tehnologia SLR, ba la cea mirrorless. Samsung mizează pe mirrorless, dar încearcă să transforme camera, să fie un gadget care face poze foarte bune şi le încarcă şi online.

Apoi, este Sony. Sony s-a „jucat“ în ultimii ani cu tehnologia mirrorless în seria NEX, iar în urmă cu câtva timp a lansat RX1 (review pentru RX1r aici), prima cameră compactă mirrorless full frame, dar cu obiectiv fix de 35mm. Recuperează acum, până la finalul lui 2013, cu A7 şi A7r, două camere mirrorless full frame cu obiective interschimbabile.

Hardware

Eu am avut spre testare un Sony A7. Diferenţa între A7 şi A7r e că cea din urmă are mai mulţi megapixeli, 36 faţă de 24, nu are filtru low pass ceea ce înseamnă că nivelul detaliilor redate este şi mai ridicat, dar nu are nici autofocalizare prin detecţie de fază, ci doar prin cea de contrast. A7 are un sistem hibrid de autofocalizare pentru o viteză mai mare.

Sony A7 funcţionează cu obiective de montură E, dar oferă suport şi pentru altele printr-un adaptor. Spre exemplu, dacă ai obiectiv din seria SLT tot de la Sony îl poţi aduce pe noul aparat foto. Totuşi, acum oferta este destul de mică la obiective, doar unul de 35mm f/2.8 pe care l-am avut, unul de kit 28-70mm f/3.5-5.6 şi mai sunt promise câteva în următoarele luni. În total, se va ajunge la cinci. Sincer, am apreciat că Sony mi-a oferit acest aparat doar cu obiectivul de 35mm, astfel am putut testa aparatul mai bine în fotografie de stradă şi a fost destul de luminos faţă de cel de kit.

Sony A7 are un şasiu din magneziu, procesorul de imagine este Bionz X, iar autofocalizare se face prin detecţie de contrast şi de fază, având la dispoziţie 117 puncte. Stabilizarea de imagine se face în obiectiv, nu în corp, iar viteza maximă de declanşare este de 1/8.000 secunde. Mai are un ecran de 3 inci la o rezoluţie de 1,23 milioane puncte, acompaniat de un vizor electronic cu o rezoluţie de 2,35 milioane de puncte. Mai trebuie spus că aparatul înregistrează video la rezoluţie full HD cu până la 60 de cadre pe secundă, iar sunetul este înregistrat printr-un microfon stereo.

Preţ

Sony A7 costă 6.800 de lei fără obiectiv, iar A7r ajunge la 9.600 de lei. Dacă vrei inel adaptor pentru obiective A (SLT), atunci ajunge A7r la 10.000 de lei. Sony A7 cu obiectiv 28-70mm costă 8.200 de lei.

Utilizare şi funcţionalităţi

Îmi place foarte mult grip-ul acestui aparat foto, se vede treaba că Sony a încercat să aducă cele două (trei?) lumi ale sale într-una singură, adică liniile SLT, mirrorless şi poate RX1/RX1r. Aparatul este foarte uşor (faţă de oricare alt full frame de la Nikon sau Canon), îl ţii foarte uşor, confortabil, şi unele butoane pică exact unde ar trebui. Altele nu, iar asta e de neînţeles.

Spre exemplu, ai trei butoane cărora le poţi aloca ce funcţie vrei tu, dar unul dintre ele este fix lângă butonul de declanşare, este peste mână astfel. Preferam să fie undeva lângă meniu, l-ai putea accesa mai uşor aşa. Un alt buton este pe panoul de control din spate în dreapta jos. Trebuie să-ţi alterezi puţin poziţia mâinii pe cameră pentru a-l accesa.

Mai bifez un minus aici, aparatul este dotat cu port microHDMI. Nu este cea mai inspirată alegere, deoarece este unul dintre cele mai nedorite porturi din cauza stabilităţii sale. Practic, se poate întrerupe conexiunea şi la o bătaie a vântului.

Sunt binevenite conexiunile NFC şi WiFi, mai ales că Sony a mizat mult pe NFC şi şi-a făcut toate dispozitivele compatibile. Cât despre WiFi, eu consider că acesta e viitorul, mai bine să dai poza repede, când e cazul, decât s-o dai perfectă. Iar pe telefon există deja aplicaţii de procesare a imaginilor, nu mai ai nevoie neapărat de un PC când nu e absolut necesar sau când nu ai timp.

Calitatea fotografiilor şi flux de lucru

Încep cu cel mai mare minus pe care i-l găsesc acestui aparat foto pentru ca mai apoi să trec în revistă de ce merită apreciat. Schimbarea modului în care focalizezi este absolut peste mână, mai ales când îl compar cu cel de la Nikon sau Canon, rivali cu care Sony vrea să se întreacă. Un minus secundar, dar deloc neprevăzut, este autonomia scăzută. Ajungi undeva la 200-300 de fotografii realizate cu un acumulator, dar deloc satisfăcător când compari cu alte aparate full frame. E previzibil să se întâmple aşa ceva, bateria este mai mică, ecranul sau vizorul electronic stau în permanenţă activate, dar este încă un lucru de îndreptat pe viitor. Dacă mai şi filmezi, atunci îţi trebui un grip extern cu alte două baterii pe lângă cele două deja incluse.

Ai diverse moduri pentru sistemul de autofocalizare, cum ar fi să ia în calcul centrul cadrului, să ia pe regiuni sau să se ghideze după puncte (mici, medii sau mari). Toate bune, este rapid în toate modurile, dar când vrei să schimbi regiunea sau punctul trebuie să apeşi un buton şi abia apoi poţi începe să schimbi acoperirea. La NIkon, spre exemplu, pentru că aici îl găsesc pe cel mai bun, poţi schimba pur şi simplu când vrei prin D-Pad-ul de pe spatele aparatului. Nu ţine cont de altceva. Numai că la Sony A7 nu se poate asta, pe D-Pad are alocate alte comenzi.

Click pentru mai multe mostre foto cu Sony A7.

Acest minus putea fi îndreptat uşor. În loc să ai toate butoanele customizabile pe o singură parte şi în poziţii incomode, putea cel puţin unul să fie mutat în zona butonului Menu, astfel se îmbunătăţea experienţa de utilizare.

Când vine vorba de calitatea fotografiilor, nu-i nimic masiv de imputat, poate doar balansul de alb care, uneori, trage spre roşu. Sunt anumite cadre, mai ales când nu ai suficientă lumină sau nu este suficient de albă, când înţelege nuanţa de alb drept o nuanţă roşiatică. Se rezolvă în post-procesare, dar din aparat unele poze ies roşiatice.

Fotografiile pot fi salvate în format RAW (extensia .arw pentru care există deja suport în Lightroom) şi JPEG. O perioadă, am făcut poze în ambele formate, dar recomand RAW, dacă nu te grăbeşti, poţi obţine mult mai multe cu o fotografie, motiv pentru care am ales în galeria foto poze post-procesate. Consider că acest aparat nu se adresează acelor oameni care vor poze de vacanţă şi gata, ci celor care ştiu ce caută la un aparat foto şi care îşi procesează imaginile.

Mai menţionez valoarea ISO. Merge de la 100 până la 25.600, cu extindere până la 51.200. Până peste 12.800 fotografiile ies bine, atât timp cât există lumină. Noaptea zgomotul se va accentua şi va fi mai greu de înlăturat, dar n lumina zilei, într-o încăpere, va fi foarte util şi la valori mai ridicate. Apoi, aparatul reţine foarte bine detaliile, nu supraexpune o anumită zonă în detrimentul alteia. Unde mai are de lucrat Sony este la fotografiile pe timp de noapte, adică atunci când senzorul nu are atât de multă lumină ca pe timp de zi.

Sistemul de focalizare merită toate laudele, la Olympus OM-D E-M5 am mai apreciat unul şi Sony şi-a făcut treaba. Atât timp cât îi dai puţină lumină, cât îi dai o zonă cât de mică pe care să o poată recepţiona senzorul, atunci ai focalizat. Desigur, mă refer la modul de focalizare pe puncte.

Calitatea videoclipurilor

Videoclipurile sunt de o calitate acceptabilă, dar Sony continuă cu AVCHD. Preferam să treacă la alt codec, chiar dacă oferă suport pentru MP4, dar oferă atât suport cât să nu vrei să-l foloseşti. Voi aprecia calitatea videoclipurilor drept decentă, dar e clar că nu aici vrea compania să se întreacă cu alţi rivali. Oferă cam tot ceea ce ai avea nevoie pentru a-ţi realiza videoclipuri foarte bune pentru YouTube, dar nu aş recomanda A7 sau A7r în locul Canon 5D Mark III sau mai puţin ajunsele în Europa camerele Blackmagic. Dacă vrei, însă, să filmezi şi te gândeşti între un aparat Sony sau Nikon, atunci Sony.

Plusuri

Cameră full frame la dimensiuni reduse, dar robustă şi performanţe foto foarte bune Un grip foarte bun, o experienţă bună în utilizare Ecran rabatabil şi de rezoluţie înaltă

Minusuri

Autonomia Proasta poziţionare a butoanelor customizabile Lipsa obiectivelor (la acest moment) Concluzie: primul pas înainte în industria foto
Foto

RX1 a deschis un drum pentru Sony, iar acum ar trebui să continue să meargă. Canon şi Nikon lansează şi relansează, în ultimii ani, aceleaşi modele reîmpachetate altfel. Poate doar Canon 70D să fi adus ceva nou, dar Sony marchează frumos 2013. Camera nu e nici prea ieftină, nici prea scumpă, iar ce obţii pentru bani eu consider că merită. Dacă segmentul mirrorless avea nevoie de un suport, atunci full frame e acela, iar Sony este compania care să-l construiască.

Aparatul nu e perfect, nici A7, nici A7r, dar sunt bune ambele. Cel din urmă pentru fotografii care ţin la orice pixel, cel dintâi pentru cei care vor poze foarte bune în cele mai multe situaţii. Mai sper doar ca Sony să renunţe la SLT, seria NEX să devină una pentru piaţa ieftină spre medie, iar Alpha A să devină cea mai bună linie a lor. Aş cumpăra A7? Da, fără îndoială, dar pe lângă el aş mai adăuga una-două baterii, noroc că merg cele de la NEX.

Sursa: Adevarul